Stiri – Apele Minerale

Avantajele utilizării ambalajelor din plastic

master — Mon, 25 Sep 2023 11:33:08 +0000

Indiferent cât de mult am încerca, pur și simplu nu putem subestima rolul plasticului în viața noastră. De la recipiente cu alimente si interiorul mașinilor, până la produse precum laptopuri și smartphone-uri, plasticul poate fi găsit peste tot în viața noastră.

PET sau polietilen tereftalat este o fibră sintetică puternică, rigidă, care provine din familia polimerilor realizați cu etilen glicol și acid tereftalic. Aproape fiecare sticlă de apă din plastic de pe planeta Pământ este fabricată din PET. Dar care sunt proprietățile care îl fac un material de ambalare atât de grozav, în special pentru alimente? Pe lângă faptul că sunt ușoare, recipientele din PET nu reacționează biologic cu alimentele. În afară de aceasta, PET-ul este un produs puternic, nereactiv, economic și rezistent. Siguranța PET pentru alimente (gemuri, concentrate, ulei alimentar, oțet, etc.), băuturi (apă minerală naturală carbogazoasă, apă plată minerală plată, băuturi răcoritoare, bere, vin, lapte etc.), îngrijire personală, aplicații farmaceutice și medicale este recunoscută de autoritățile sanitare din întreaga lume.

Unul dintre cele mai mari motive pentru care PET este preferat de mulți producători este că este 100% reciclabil și extrem de durabil. Poate fi recuperat și reciclat din nou și din nou – înapoi în recipiente pentru produse de îngrijire personală – sau în fibre de covor și îmbrăcăminte, piese auto, materiale de construcții, legături industriale sau alte materiale de ambalare pentru produse non-alimentare. Ca orice ambalaj care intră în contact cu alimentele, flacoanele PET trebuie sa respecte standarde precise de producție, care prevăd limitări maxime la anumiți compuși. Daca tehnologiile folosite în reciclarea PET-ului nu sunt performante, există riscul ca ambalajul obținut sa nu respecte toate prevederile impuse. Astfel, conținutul de acetaldehida, care la PET-ul virgin este ≤ 1,5 ppm, la PET-ul reciclat poate depăși cu mult această valoare.

Pe de alta parte, industria fabricării sticlei este una energofagă – presupune costuri energetice cât și logistice foarte mari – pornind de la fabricarea acesteia până la utilizarea ei de către consumatori. Sticla este de 20 de ori mai grea și de 5 ori mai costisitoare. La un transport de produse alimentare in forma lichidă, ambalate în flacoane PET, pot fi cuprinși 19.000 litri, pe când cele ambalate in recipiente de sticlă pot ajunge la circa 11.000 litri.

Făcând o comparație a amprentei pe care și-o lasă asupra mediului diferitele materiale din care sunt confecționate ambalajele, de cele mai multe ori, plasticul are o performanță mai bună decât sticla sau metalul. Astfel, se emite mai puțin CO2 în procesul de producție al sticlelor din PET pentru băuturi decât în cazul recipientelor din sticlă, datorită unui consum mai mic de energie. S-a arătat că, dacă nu ar exista ambalaje din material plastic disponibile pentru societate și ar fi necesar recurgerea la alte materiale, consumul total de ambalaje din masa ambalajelor, emisiile de energie și GES ar crește enorm.

In plus, ambalajele din plastic nu consuma o cantitate extrem de mare de petrol.

Doar 1,5% din petrolul produs la nivel global este utilizat pentru fabricarea lor.

Pe de alta parte, ambalajele din plastic reprezintă o cantitate foarte mică din totalul amprentei de CO2 pe care o are o persoană. Fiecare persoană din Uniunea Europeană provoacă aproximativ 8,4 tone de emisii de CO2 pe an. Ambalajul contribuie doar cu o mică parte în comparație cu transportul, energia și alimentele. Mai exact, este vorba despre 0,6%.

Un alt argument ar fi ca in medie, ambalajele din plastic au devenit cu 25% mai ușoare începând cu anul 1991, atât datorită proprietăților îmbunătățite ale materialului, cât și a progreselor în tehnologia de producție și de proiectare.

Chiar și cu aceste reduceri de greutate, ambalajele din plastic îndeplinesc toate cerințele funcționale, mai ales în ceea ce privește igiena și siguranța transportului. Niciun alt material folosit pentru ambalaje nu are capacitatea, în prezent, de a realiza acest lucru. Durabilitatea și etanșabilitatea ambalajelor din material plastic protejează mărfurile de deteriorări și crește durata de valabilitate a alimentelor, prevenind irosirea acestora.

Avantajul major al PET-ului este că poate fi reciclat cu ușurință și într-o manieră în care resursele pot fi conservate. Problema cu PET este atitudinea noastră. Mai exact, modul în care îl eliminăm și lipsa unei culturi a reciclarii în rândul consumatorilor. Cu mici modificări în stilul de viață, putem reutiliza 100% din recipientele din PET. Acum, subminăm factorul de reutilizare al sticlelor PET și le aruncăm în coșurile de gunoi care ajung în depozitele de deșeuri sau, mai rău, în natura. Având în vedere longevitatea acestor produse, acestea se învârt în atmosferă timp de mai multe secole și pot perturba ecosistemele și se pot infiltra în lanțurile alimentare.

Colectarea selectivă este cel mai important demers pentru prevenirea producerii de deșeuri și prin asta înțelegem atât sortarea, repartizarea pe materiile prime ce pot fi valorificate sau reutilizate, cât și depozitarea și transportul către centrele de tratare. Astfel, acest pas contribuie semnificativ la ușurarea gestionării deșeurilor prin eficientizarea procedurilor de valorificare, reciclare sau eliminare.

Prevenirea are cea mai mare utilitate, acțiunile care au în vedere această etapă sunt cele mai puține, iar cele de eliminare cele mai întâlnite.

Din păcate, din considerente politice sau electorale, unitățile administrative teritoriale nu sunt sancționate pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor privitoare la respectarea cerintelor de protejare a mediului. Sau, în cazul în care sunt sancționați, amenzile sunt incomparabil mai mici decât cele aplicate societăților comerciale.

Colectarea separată este una dintre etapele reciclării, alături de separarea şi procesarea unora dintre componentele deşeurilor, în vederea transformării lor în produse utile. Aceasta cade în sarcina agentilor economici care ar trebui să fie atent evaluați, astfel încât sa își îndeplinească obligațiile cu privire la salubrizare, deszăpezire, semnalizare rutieră, întreținerea drumurilor publice.

Ceea ce colectarea selectivă implică însă, este răsturnarea acelor ponderi fără a schimba gradul de prioritate, astfel, ideal ar fi ca prin colectarea selectivă, procesul de eliminare să fie unul minim, iar orice implică valorificare și reutilizare să devină practici cât mai comune.

Cat de alcaline sunt apele alcaline

master — Mon, 25 Sep 2023 11:32:29 +0000

Moda dietei alcaline a explodat printre vedetele de la Hollywood în urmă cu câţiva ani, şi s-a răspândit rapid în toată lumea. S-a dezvoltat şi o adevărată industrie profitabilă legată de alimentaţia alcalină, în care un rol important îl are apa. Dar cum să ne procurăm “apa alcalină”? Poţi să ţi-o produci acasă, dacă achiziţionezi unele dispozitive casnice de ionizare a apei (tip Kangen) prin intermediul cărora se ridică pH-ul acesteia la valori cuprinse între 8,5÷9,5 sau cumperi apă îmbuteliată naturală sau artificială, de izvor sau de masă, dar cu pH ridicat, de obicei între 9,0÷9,4.

Aparent mecanismul este simplu şi pare logic. Dieta modernă, dominată de alimente procesate, are un caracter preponderent acid, care este transferat către organism, favorizând apariţia a tot felul de afecţiuni. Ni se spune că este suficient să bei o apă cu un pH ridicat, cu caracter alcalin (bazic) şi aceasta va contribui la neutralizarea excesului de acid din organism şi îi va readuce echilibrul. Dar lucrurile nu sunt atât de simple, şi câteodată nici măcar atât de adevărate.

În cele ce urmează nu vom aborda aspectele referitoare la cât de benefice sunt pentru sănătate apele alcaline. Există încă discuţii contradictorii între medici referitoare la acest capitol. Vom încerca însă să clarificăm ce înseamnă o apă alcalină şi care sunt calităţile care conferă unei ape o putere mai mare sau mai mică de neutralizare a unui mediu acid.

În primul rând trebuie să ştim că NU întotdeauna o apă cu pH ridicat, are o putere ridicată de neutralizare a acidului. Totul pleacă de la o confuzie între doi parametrii indicatori ce caracterizează o apă, respectiv alcalinitatea şi pH-ul.Această confuzie este întreţinută de promotorii “apelor alcaline” şi este speculată de specialiştii în marketing pentru a promova şi a vinde ape cu proprietăţi de multe ori imaginare.

Conform tratatelor de specialitate, pH-ul (potenţialul hidrogenului) reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al activităţii ionilor de hidrogen dintr-o soluţie. Unitatea de măsură a pH-ului este conventională, şi este cuprinsă între 1 şi 14. La un pH mai mic de 7, se spune că apa are un caracter acid, iar la unul mai mare de 7, apa are un caracter bazic (sau alcalin).

Spre deosebire de pH, Alcalinitatea unei soluţii apoase reprezinta capacitateaacelei soluţii de a neutraliza un acid. Alcalinitatea unei ape este conferită de concentraţia acesteia în ioni de bicarbonat (HCO3-), carbonat(CO3-2) şi hidroxid (OH-). Ea se exprimă în mg/l, sub formă de carbonat echivalent.

Alcalinitatea imprimă apei proprietatea de a se opune unei schimbări bruşte a pH-ului. Altfel spus, dacă adăugăm acid într-o apă alcalină, aceasta nu îşi va micşora imediat pH-ul. În mare, acest lucru poate fi explicat prin faptul că în primele momente carbonaţii din apă vor neutraliza acidul adăugat, astfel încât pH-ul nu va scădea decât după „consumarea” întregii cantităţi de ioni de bicarbonaţi din apă. În mod similar, dacă peste o soluţie acidă, turnăm o apă cu o alcalinitate mare, aceasta va avea tendinţa de creştere a pH-ului (neutralizare a acidului) cu atât mai rapidă cu cât cantitatea de bicarbonaţi din apă este mai mare.

Există o legatură între pH şi alcalinitate, în sensul că de obicei apele cu alcalinitate mare au pH-ul mai mare de 7. Dar acest lucru nu este obligatoriu. Există şi excepţii, şi acestea sunt reprezentate de unele ape minerale naturale, natural carbogazoase traditionale (de tip Geroldsteiner, Appolinaris, Vichy Catalan, Borsec, Poiana Negrii, Tuşnad, Vâlcele, etc). Aceste ape au un pH acid (între 5,5÷6.5), datorită prezenţei dioxidului de carbon de origine naturală, dar au şi o cantitate mare de bicarbonaţi de calciu, sodiu şi magneziu dizolvaţi în ele. Astfel, în mod aparent paradoxal, deşi au un pH acid, capacitatea acestor ape de neutralizare a acizilor este mai mare decât a apelor cu pH>9, dar slab mineralizate !!! Atenţie însă, este vorba aici doar despre ape minerale natural carbogazoase şi nu ape minerale carbogazeificate, provenite din ape plate impregnate cu CO2.

Experimental, se poate demonstra uşor, că în general, ape minerale naturaleplate cu un conţinut de bicarbonaţi peste 200 mg/l (Vichy Celestines, San Pellegrino, Evian, Borsec, Cheile Bicazului, Zizin, Dorna-Izvorul Alb, etc), în ciuda unui pH aparent scăzut (7,2÷7,6) au la rândul lor, o putere de neutralizare a acizilor mult mai mare decât a unei ape de izvor “alcaline”, cu pH-ul de 9,4, dar cu un conţinut de bicarbonaţi sub 100 mg/l.

CONCLUZII

Dacă doriţi să beţi o apă alcalină, care să deţină o putere mare de neutralizare a acizilor, citiţi analiza chimică de pe eticheta sticlei de apă. NU vă uitaţi lavaloarea pH-ului, aceasta poate fi înşelătoare. Uitaţi-vă la conţinutul apei în bicarbonaţi (HCO3-) şi alegeţi apa cu valoarea cea mai mare.

Multe ape minerale naturale româneşti, fie că sunt plate sau natural carbogazoase, au capacitatea de neutralizare a acizilor (alcalinitatea) mult mai mare decât a aşa ziselor “ape alcaline” de izvor sau ionizate artificial, cu pH-ul mai mare de 9, dar cu mineralizaţie scăzută (cantitate mică de bicarbonaţi dizolvaţi).

Ca o regulă generală, dacă sunteţi un fan al apelor minerale plate, alegeţi apele cu un conţinut de bicarbonaţi de peste 200 mg/l, iar dacă preferaţi apele minerale natural carbogazoase, pe cele cu o valoare a bicarbonaţilor mai mare ca 1000 mg/l.

Apa minerala si naturala pentru bebelusi si mamici

master — Mon, 25 Sep 2023 11:32:10 +0000

BEBELUSII

Denumirea de bebeluş este generică. Vârstele copiilor în primii ani după naştere sunt împărţite şi denumite diferit în funcţie de zonele geografice şi/sau a criteriilor folosite de specialişti, referitoare la modul de alimentaţie, debutul mersului sau al vorbitului. În cele ce urmează vom utiliza următoarea clasificare convenţională a vârstelor: Nou născut: între data naşterii şi a 28-a zi de viaţă, Sugar: între 28 zile şi 12 luni şi Copil mic: între 1 şi 3 ani.

Câtă apă şi ce fel de apă?

Apa reprezintă cca. 75% din masa corporală a unui sugar şi scade până la cca. 50% la persoanele în vârstă. Necesarul de apă raportat la greutate este de 3 ori mai mare la sugari decât la adulţi. Acest lucru se datorează în principal faptului că un sugar pierde mai multă apă prin transpiraţie, urmare a faptului că suprafaţa cutanată raportată la greutate este de 2 ori mai mare faţă de un adult. La aceasta se adaugă atât pierderea de apă prin plâns, scaune, cât şi faptul că rinichii nu sunt încă adaptaţi să regleze volumul de urină. Iată mai jos o situaţie cu necesarul de lichide în funcţie de vârstă:

Tranşe de vârstă	Necesarul de,lichid per kilocorp
0-3 luni	150 ml/kg
3-6 luni	125 ml/kg
6-12 luni	100 ml/kg
1-3 ani	80 ml/kg
3-12 ani	50-60 ml/kg
Adulţi	35 ml/kg

La sugari reînnoirea apei în organism se face într-un ritm de 15% pe zi, ceea ce înseamnă că un nou născut îşi înlocuieşte într-o săptămână întreaga apă din corp, respectiv 75% din greutatea sa. În primele luni după naştere funcţiile digestive nu sunt încă reglate perfect, iar rinichii nu îşi îndeplinesc în totalitate funcţia de filtrare a toxinelor din sânge. Aceasta presupune anumite criterii calitative pe care trebuie să le îndeplinească apa pe care o utilizăm la prepararea hranei pentru sugari. După cum se ştie, cea mai bună sursă de hrană pentru sugari, o reprezintă laptele matern, în special în primele 6 luni de la naştere. Apa se utilizează la prepararea laptelui praf, a supelor sau ca atare, pentru suplimentarea aportului de lichide, mai ales la temperaturi ambientale ridicate. Pentru că laptele matern şi laptele praf conţin cantitatea necesară de minerale şi săruri pentru dezvoltarea sugarului, apei îi revine în general doar funcţia de rehidratare a organismului. Principala ei calitate trebuie să fie puritatea, atât microbiologică, cât şi chimică. Subiectul calităţii apelor recomandate în alimentaţia copiilor în primii ani de viaţă a fost abordat de cercetători din toată lumea. În unele ţări concluziile acestor studii au fost transpuse în legislaţie (vezi tabelul de mai jos), iar în altele apar doar ca recomandări ale asociaţiilor medicilor pediatri. Ca o concluzie generală, apele destinate alimentaţiei sugarilor trebuie să fie slab mineralizate (oligominerale), plate (necarbogazoase) şi microbiologic pure, criterii menţionate şi în legislaţia românească (ordinul M.S. nr.978/2006). La acestea se adaugă o serie de recomandări stricte cu privire la concentraţiile maxime recomandate pentru anumiţi compuşi şi elemente chimice.

PARAMETRU	U.M.	Restricţii privind Apele Minerale Naturale,destinate alimentaţiei SUGARILOR,(concentraţii maxime admise)				Apă Minerală Naturală
PARAMETRU	U.M.	FRANŢA	AUSTRIA	GERMANIA	ROMÂNIA	UE
CO2	mg/l	250 (plată)	250 (plată)	250 (plată)	250 (plată)	Fără normă
Reziduu sec 180oC (mg/l)	mg/l	<1000	–	–	<500	Fără normă
Calciu	mg/l	100	175	–	–	Fără normă
Magneziu	mg/l	50	50	–	–	Fără normă
Sodiu	mg/l	200	20	20	–	Fără normă
Potasiu	mg/l	–	10	–	–	Fără normă
Hidrogenarbonat	mg/l	–	550	–	–	Fără normă
Sulfaţi	mg/l	140	240	240	–	Fără normă
Clor	mg/l	–	50	–	–	Fără normă
Azotaţi	mg/l	10	10	10	–	50
Azotiţi	mg/l	0,05	0,02	0,02	–	0,1
Mangan	mg/l	–	–	0,05	–	0,5
Fluor	mg/l	0,5	1,5	0,7	–	5
Iod	mg/l	–	0,1	–	–	Fără normă
Bor	mg/l	0,3	–	–	–	Fără normă
Cianuri	mg/l	0,01	–	–	–	0,07
Arsen	mg/l	0,01	–	0,005	–	0,01
Cupru	mg/l	0,2	–	–	–	1
Nichel	mg/l	0,002	–	–	–	0,02
Zinc	mg/l	0,1	–	–	–	5
Crom	mg/l	0,005	–	–	–	0,05

Analizând tabelul de mai sus, putem observa că nu există întotdeauna o opinie unitară privind valorile concentraţiilor maxime admisibile recomandate, totuşi, o trăsătură comună a tuturor studiilor o reprezintă impunerea unor limite scăzute privind conţinutul apei în Fluor, Sulfaţi, Nitraţi, Nitriţi, Sodiu, Calciu, Magneziu, etc. Aceasta deoarece se consideră că laptele conţine suficient calciu şi magneziu, sulfatul în cantităţi mari poate avea efect laxativ, florul un impact negativ asupra sistemului osos, azotiţii favorizează apariţia “bolii albastre a noilor născuţi”, ş.a.m.d. Referitor la Fluor, menţionăm că legislaţia existentă obligă îmbuteliatorii să menţioneze pe etichete « nerecomandată în alimentaţia sugarilor », dacă aceasta conţine o cantitate de peste 1,5 mg/l. Unii specialişti recomandă ca în primele luni de la naştere, când apa este utilizată exclusiv la reconstituirea laptelui matern, mineralizaţia apei să fie minimă (reziduu sec <150 mg/l), apoi odată ce bebeluşul creşte, ea poate să crească la rândul ei, până la atingerea valorii de 500 mg/l. În mod similar, limitele maxime menţionate în tabelul de mai sus sunt valabile până la vârsta de 1 an, apoi acestea pot creşte constant până la 3 ani, vârstă de la care un copil poate să bea practic, cu foarte mici excepţii,majoritatea apelor minerale naturale îmbuteliate.

De ce apă minerală naturală ?

O parte din apele de la reţea cât şi alte tipuri de ape îmbuteliate pot îndeplini criteriile de calitate pentru a fi utilizate în alimentaţia sugarului. Apele minerale naturale reprezintă însă alegerea unanim recomandată de către specialişti. Aceasta deoarece sunt naturale, netratate, sigure (îmbuteliate), prezintă o mineralizaţie constantă şi nu în ultimul rând pentru că au menţionate pe etichetă informaţii clare privind compoziţia apei. Poţi verifica singur dacă apa este potrivită pentru copilul tău. Unele dintre aceste ape minerale naturale sunt atestate clinic de către Societatea Română de Pediatrie sau alte institute de profil și poartă pe etichetă mențiunea ”recomandată pentru prepararea hranei sugarilor”. Menționăm aici, branduri precum Aquatique, Izvorul Minunilor, Bucovina sau Dorna-Izvorul Alb. Altele nu sunt atestate în mod special, deşi îndeplinesc în totalitate aceste condiţii (Borsec, Zizin, etc). Nu se recomandă să se bea direct din sticla de apă utilizată la prepararea hranei pentru sugari, iar o data desfacută, este indicat să păstrăm sticla la frigider şi să utilizăm întreaga cantitate de apă în interval de maxim 48 ore.

Ce trebuie să reţinem : Calitatea apei are un rol determinant în dezvoltarea nou născutului. Pentru alimentaţia sugarilor, cea mai bună alegere o reprezintă utilizarea apelor minerale plate (necarbogazoase), cu mineralizaţie scăzută(oligominerale). Se recomandă şi unele restricţii privind conţinutul apelor în alte câteva minerale, în special când este vorba de Fluor, Azotaţi, Azotiţi, Sulfaţi şi Sodiu. Citeşte cu atenţie eticheta şi alege apa potrivită. Există ape atestate clinic pentru a fi utilizate la prepararea hranei sugarilor.

FEMEILE GRAVIDE şi mamele care ALĂPTEAZĂ

Câtă apă şi ce fel de apă?

În timpul sarcinii femeile cresc în greutate în medie cu 12 kg., din care apa reprezintă între 6-8 litri. În această perioadă, volumul de sânge care circulă prin corpul viitoarei mame creşte cu până la 50%, în principal pentru a asigura transferul de nutrienţi către viitorul nou născut. Volumul lichidului amniotic din jurul fetusului variază între 500 şi 1500 ml şi este compus în principal din apă. La fel şi placenta, care asigură necesarul de apă pentru dezvoltarea fetusului. De multe ori femeile gravide suferă de greaţă şi vărsături, cu precădere în primul trimestru de sarcină, ceea ce poate implica o pierdere suplimentară de lichid pentru organism. În timpul perioadei de alăptare, o femeie produce o cantitate medie de lapte de 750 ml/zi, cantitate care poate să crească, în anumite cazuri excepţionale sau zone geografice până la 2000-3000 mililitri. Laptele matern este constituit în proporţie de 87% din apă. Iată suficiente motive care argumentează faptul că atât femeile gravide cât şi cele care alăptează au nevoie de o hidratare sporită în această perioadă. Prezentăm în tabelul de mai jos cantitaţile zilnice de apă recomandate de către Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) şi Academia Naţională de Medicină din Statele Unite (IoM sau NAM). Putem observa că, faţă de o femeie obişnuită, se recomandă o creştere cu minim 300 ml a cantităţii zilnice de apă necesară pentru gravide şi cu minim 700 ml pentru mamele care alaptează. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), bazându-se pe o statistică mult mai largă, care include şi unele cazuri excepţionale, recomandă creşteri cu până la 300% mai mari.

Cat de nocivi sunt nitratii din apa?

master — Mon, 25 Sep 2023 11:31:32 +0000

La concentrațiile existente in mod obișnuit in apele subterane, NITRAȚII sau azotații (NO3-) ca atare nu sunt toxici. Este însă adevărat că aproximativ 5% din nitraţii ingeraţi se transformă prin intermediul bacteriilor din salivă şi tractului gastrointestinal în NITRIŢI (NO2-), compuşi care în anumite cantităţi pot fi toxici pentru organismul uman. Cel mai cunoscut efect negativ al nitriţilor este capacitatea acestora de a reacţiona cu hemoglobina din sânge şi de a forma methemoglobina, prezenţa acesteia reducând semnificativ transportul de oxigen din sânge către organe şi ţesuturi. Simptomele clinice ale acestei forme de intoxicare sunt colorarea pielii în albastru, oboseala cronică şi asfixierea, iar boala se denumeşte methemoglobinemie. Datorită faptului că intoxicarea se manifestă cu precădere la bebeluşi şi mai puţin la adulţi, această afecţiune a mai fost denumită “boala albastră a nou-născuţilor”.

În cazul adulţilor, cercetătorii au demonstrat şi existenţa anumitor efecte benefice ale nitraţilor din alimentaţie asupra organismului, cum ar fi prevenţia infecţiilor microbiene, reducerea hipertensiunii, a bolilor cardiovasculare şi a cancerului gastric.

În lipsa unor dovezi ştiinţifice evidente, toxicitatea nitraţilor s-a transformat practic într-o dogmă, care este din păcate promovată fără discernământ pe tot mai multe canale media. Dar ce spun studiile ştiinţifice şi reglementările organizaţiilor internaţionale asupra acestui subiect?

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS sau WHO acronimul în limba engleză) stabileşte în Ghidul privind Calitatea Apei Potabile (ediţia IV, 2011) o valoare ghid pentru conţinutul de nitraţi din apă de 50 mg/l, valoare stabilită în aşa fel încât să asigure inclusiv o protecţie asupra sugarilor în cazul unor expuneri pe termen scurt. Motivul principal care a stat la baza acestei valori a fost faptul că în conformitate cu studiile epidemiologice efectuate în întreaga lume, methemoglobinemia sau aşa zisa “boală albastră” a fost raportată doar la sugarii care locuiesc în zone în care apa potabilă are un conţinut mai mare de 50 mg/l nitraţi.

În baza a sute de studii clinice şi epidemiologice existente, JECFA (Comitetul reunit al experţilor FAO/OMS privind aditivii alimentari) şi SCF (Comitetul Ştiinţific pentru alimente al Comunităţii Europene) propune o Cantitate Acceptabilă Zilnică (ADI) de maxim 3,7 mg/kg de greutate corporală pentru nitraţi. În SUA, Agenţia pentru Protecţia Mediului (EPA) stabileşte o doză de referinţă aproape dublă, de 7 mg/kg greutate corporală pentru nitraţi, ceea ce implică o cantitate maximă acceptabilă aproape dublă, de 420 mg/zi. Rezultă astfel că pentru un nou-născut de 3 kg consumul zilnic acceptat de nitraţi este de 11,1 mg şi el creşte pană la 222 mg la un adult de 60 kg.

Toxicitatea nitraţilor din apă trebuie analizată în funcţie de vârsta consumatorului, ţinând cont de structura alimentaţiei şi greutatea corporală. În urma acestor calcule rezultă că adulţii şi copiii pot să bea fără nici un pericol pentru sănătate o apă care conţine 50 mg/l nitraţi, şi chiar uşor mai mare. În schimb, în cazul nou-născuţilor şi sugarilor criteriul de siguranţă deplină este asigurat doar de o apă cu un conţinut de nitraţi de maxim 15 mg/l.

În cazul nou-născuţilor trebuie ţinut cont şi de faptul că unele organe precum ficatul, rinichii şi stomacul nu sunt pe deplin dezvoltate. Acesta este şi motivul pentru care în unele ţări europene precum Germania şi Italia s-a stabilit o valoare mai mică, de 10 mg/l nitraţi, pentru apele minerale naturale care menţionează pe etichetă că sunt recomandate în alimentaţia sugarilor.

Peste 95% dintre apele minerale îmbuteliate în România au conţinutul de nitraţi sub valoarea de 10 mg/l.

Notă:Atenție la o confuzie des întâlnită! În legislația și literatura americană conținutul apei in nitrați se exprimă în mg/l NO3-N (doar azotul din nitrați), spre deosebire de Europa unde se exprimă în mg/l NO3 (total nitrați). Pentru a face echivalența cu Europa, trebuie să înmulțim valorile din legislația americană cu 4,5.

In dorinta de a respecta adevarul

master — Mon, 25 Sep 2023 11:31:13 +0000

Zilele trecute au aparut in presa o serie de articole referitoare la faptul ca obiceiul de a bea apa minerala ar favoriza obezitatea. Totul a plecat de la studiul unor cercetatori de la Universitatea Birzeit, Palestina, a caror concluzii au fost eronat prezentate in presa straina si apoi distorsionate inca o data de o parte a presei autohtone. Titluri de tipul “Si tu bei apa minerala? N-o so mai bei dupa ce citesti cel mai recent studiu al cercetatorilor” (Antena 3), au darul de a produce confuzie si a dezinforma consumatorul de apa minerala naturala.

In dorinta de a respecta in mod fidel adevarul stiintific si a informa corect consumatorii, prezentam mai jos raspunsul pe care Profesorul Johnny Stiban, seful colectivului care a realizat studiul, la oferit Federatiei imbuteliatorilor de apa din Europa (EFBW) cu sediul in Bruxelles:

“Rezultatele cercetarilor intreprinse de noi nu au fost reproduse in mod corect in mass media. Studiul nostru s-a concentrat in special pe bauturi racoritoare si evidentierea rolului pe care continutul acestora in dioxid de carbon si zahar il are asupra obezitatii soarecilor de laborator. Atragem atentia ca in cadrul testelor intreprinse pe oameni, nu s-au facut masuratori asupra cresterii acestora in greutate sau a altor efecte adverse legate de consumul de apa carbogazeificata sau de bauturi carbogazoase.”

Totodata mentionam faptul ca termenul de apa minerala naturala, nu a fost utilizat in mod specific in cadrul studiului mentionat anterior.

10 MOTIVE ca să bei APĂ MINERALĂ Naturală

master — Mon, 25 Sep 2023 11:30:16 +0000

1. Pentru puritatea ei deosebită

Prin puritatea unei ape inţelegem lipsa substanţelor poluante, respectiv a acelor substanţe nedorite, provenite din activităţile industriale sau agricole. Spre deosebire de celelalte ape potabile, îmbuteliate sau din reţea, care sunt supuse unor proceduri de tratare şi care pot conţine cantităţi mici de substanţe poluante, în apele minerale naturale acestea lipsesc cu desăvarşire. Dar cum se explică acest lucru? În primul rând datorită procesului natural de purificare şi filtrare la care sunt supuse apele minerale în „laboratoarele” din adâncul pământului, timp de zeci, sute şi chiar mii de ani, cât durează lungul lor parcurs subteran. Apoi, apele minerale naturale îşi au originea în mare parte în precipitaţii căzute la suprafaţa pământului în epoca preindustrială când nu exista poluare.

2. Pentru că tot timpul ce bei

Apa minerală naturală este printre cele mai atent monitorizate produse alimentare. Parametrii calitativi naturali ai apei, sunt atent şi riguros urmăriţi atât în perioada lungă de cercetare, ce premerge procesului de recunoaştere oficială, cât şi în timpul îmbutelierii. Proprietăţile apelor minerale decurg din compoziţia chimică a acestora, compoziţie care trebuie să rămână constantă pe tot parcursul exploatării. Nici un tip de apă minerală naturală nu este identic cu altul, dar dacă obişnuim să bem un anumit brand, putem fi siguri că el va avea aceeaşi compoziţie tot timpul. Această condiţie nu este obligatorie în cazul celorlalte ape de băut.

3. Pentru că asigură necesarul de minerale

Mineralele reprezintă cei mai importanţi nutrienţi ce asigură buna funcţionare a organismului uman. Prin simplul consum al unor ape minerale naturale, poţi asigura parţial sau total, necesarul zilnic de minerale al organismului. Este vorba în principal despre calciu, magneziu, potasiu, sodiu, carbonaţi, dar şi despre unele microelemente precum fluorul, zincul, siliciul, etc. Studiile au demonstrat că apele minerale reprezintă un înlocuitor al suplimentelor alimentare, cu eficienţă mai ridicată şi costuri mult mai reduse. Aflaţi mai mult citind Ghidul Apelor Minerale sau advertorialele APEMIN.

4. Pentru că există o apă pentru fiecare

Nici o apă minerală naturală nu seamană perfect cu alta. Nici un organism nu seamană perfect cu altul. Avem anumite nevoi diferite, funcţie de vârstă, sex, mod de viaţă, anotimp, stare de sănătate, etc. Există tot timpul o apă minerală care să se potrivească nevoilor tale. Citeşte eticheta, consultă-te cu un medic, sau citeşte Ghidul apelor minerale şi optează în consecinţă. Ai de unde alege, există o apă pentru fiecare!

5. Pentru efectele benefice sănătăţii

Înainte de a fi îmbuteliate pe scară largă şi a fi considerate ca alimente, apele minerale naturale au fost cunoscute pentru efectele lor binefăcătoare. Deşi capacitatea lor de a vindeca unele boli este încă pusă sub semnul întrebării, în unanimitate, specialiştii sunt de acord asupra efectelor benefice pentru sănătate a acestor ape. În funcţie de compoziţia chimică, apele minerale pot fi utilizate cu succes pentru fortificarea sistemului osos, muscular sau nervos, pot avea efecte laxative sau diuretice, reglează digestia, previn diabetul, sunt utilizate în curele de detoxifiere sau antistres, ş.a.m.d. Pentru mai multe informaţii consultă Ghidul apelor minerale sau advertorialele APEMIN.

6. Pentru că contribuie la reducerea stresului

Creierul este compus din apă în proporţie de 70-80%. Dacă eşti deshidratat mintea şi corpul sunt supuse stresului. Dacă simţi că ţi-e sete, înseamnă că procesul de deshidratare a organismului deja s-a declanşat. Pentru a reduce nivelul de stres, bea apă minerală naturală! Ţine tot timpul un pahar de apă minerală pe birou, sau poartă o sticluţă cu tine oriunde te duci. În medie trebuie să bem zilnic minim 2,5 litri de lichide, din care minim 1,5 revine apei minerale. Necesarul poate creşte substanţial în cazul mamelor care alăptează, dacă stăm în căldură, facem efort fizic sau bem alcool.

7. Pentru că te ajută la păstrarea siluetei

Vrei sa slăbeşti sau să-ţi menţii silueta? S-a demonstrat că apa minerală te poate ajuta. Bea câte un pahar de apă minerală plată înainte de masă. Te vei simţi mai plin şi vei mânca ceva mai puţin. Efectul se amplifică dacă apa este rece. Nu prea tare, între 8-12oC. Organismul va consuma câteva calorii pentru ca să o aducă la temperatura organismului. Şi uite aşa, în decurs de un an, vei slăbi cu până la 8 kg. fără nici un efort, şi dacă înlocuieşti băuturile dulci cu apa minerală, atunci efectul va fi şi mai vizibil.

8. Pentru că-ţi menţine tenul tanar

Ridurile şi liniile fine de pe faţă sunt mai profunde când eşti deshidratat. Apa minerală naturală este „crema de faţă produsă de natură”. Este pură şi conţine anumite elemente chimice cu rol benefic asupra pielii. Poţi să o bei sau să te speli pe faţă cu ea. Dacă bei apă minerală, celulele pielii se hidratează şi se tonifică, creându-se astfel senzaţia că eşti mai tânăr. Apa minerală contribuie totodată la eliminarea impurităţilor din piele şi îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, amplificând strălucirea şi supleţea tenului.

9. Pentru că poate preveni apariţia pietrelor la rinichi

Ani de zile am auzit că apele minerale naturale favorizează litiaza renală (producerea de pietre la rinichi). Studii clinice recente, întreprinse de cercetători din mai multe ţări, vin să desfiinţeze acest mit, şi să statuteze exact contrariul. S-a demonstrat că, dacă bei apă minerală bogată în bicarbonat de calciu şi magneziu, se reduce în mod semnificativ pericolul de apariţie a pietrelor la rinichi, în peste 90% din cazuri (respectiv în cazul pietrelor constituite din oxalaţi de calciu şi uraţi). Acest lucru, aparent paradoxal, poate fi explicat prin faptul că un exces de calciu, fixează acidul oxalic la nivelul tractului digestiv, iar acesta nu mai ajunge la rinichi pentru a cristaliza sub formă de pietre.

10. Pentru că poate potenţa gustul mancării şi al vinului

În multe cazuri, gustul unor feluri de mâncare poate fi potenţat, diminuat sau chiar uşor modificat în funcţie de tipul de apă minerală care îl acompaniază. Diversitatea foarte mare a apelor minerale, ne permite să putem alege apa cea mai potrivită care să însoţească mâncarea sau vinul. Înainte de masă, alături de mâncărurile grase sau de fripturile de porc sau vită la grătar se potriveşte un pahar cu apă minerală naturală carbogazoasă. Peştele şi fructele de mare fac casă bună alături de o apă plată slab sau mediu mineralizată. Apa minerală carbogazoasă nu se va bea niciodată alături de un vin roşu taninos. Vinurile albe se asortează cu o apă plată slab mineralizată, iar cu cât vinul este mai acid cu atât apa este recomandat să fie mai alcalină, şi exemplele pot continua.

Puritatea originară a apei minerale naturale

master — Mon, 25 Sep 2023 11:29:54 +0000

Se vehiculează tot mai des noţiunea de puritate a apei. Dar ce înseamnă o apă pură şi care sunt criteriile de definire a acesteia? De ce puritatea este foarte importantă în cazul apelor minerale naturale? Care sunt cauzele care conferă apelor minerale naturale o puritate originară deosebită?

În general, printr-o apă pură se înţelege o apă care nu conţine substanţe poluante, respectiv acele substanţe nedorite, provenite din activităţi industriale, agricole sau casnice şi care pot fi dăunătoare sănătăţii. În cazul apelor potabile ordinare, de cele mai multe ori, aceste substanţe poluante sunt eliminate prin diferite mijloace de tratare, obţinându-se astfel o purificare artificială a apei.

Apele minerale naturale au cele mai restrictive criterii de puritate. Aceste ape nu pot fi tratate, astfel încât ele trebuie să îndeplinească criteriile de puritate în mod natural, la sursă, caracteristică ce se numeşte “puritate originară”. Legislaţia prevede explicit indicatorii (substanţele poluante) care definesc puritatea originară, indicatori care se pot împarţi în trei mari categorii:

Indicatori care provin exclusiv din activităţi antropice precum industria chimică, petro-chimică sau farmaceutică şi sunt reprezentaţi de: solvenţi organici, dezinfectanţi, agenţi frigorifici, agenţi proveniţi din arderea hidrocarburilor, din industria farmaceutică, precum şi cei utilizaţi în agricultură pe post de ierbicide, insecticide, fungicide, etc. Aceşti indicatori trebuie să lipsească în totalitate din apa minerală, prin consecinţă concentraţia lor în apă trebuie să fie practic “0”, sau mai corect spus, cât mai aproape de limita de detecţie a aparaturii de laborator.
Indicatori care pot apărea şi în mod natural în apa subterană(în principal ca urmare a reacţiei acesteia cu rocile din profunzime), dar care pot avea în acelaşi timp şi originea într-un fenomen de poluare de la suprafaţă. Este vorba aici despre amoniu, fenoli, fluorantren, oxidabilitate, etc. Aceşti indicatoripot fi consideraţi indicatori de puritate doar dacă depăşesc anumite valori. Este vorba de valorile în care aceştia se găsesc în mod natural în apele subterane sau de valorile de concentraţie de la care respectivul compus poate reprezenta un pericol pentru sănătatea umană. În această categorie pot fi încadraţi şi nitraţii sau nitriţii din apă, deşi lista oficială a indicatorilor de puritate originară a apelor minerale nu îi menţionează în mod explicit.
Indicatori microbiologici.

Care sunt cauzele care conferă apelor minerale acestă puritate originară deosebită?

Principala cauză o constituie procesul natural de purificare şi filtrare, care are loc în „laboratoarele subterane” din adancul pământului, în urma lungului circuit al apei prin diferitele formaţiuni geologice. Acest parcurs subteran poate să dureze zeci, sute şi chiar mii de ani. În acest caz, de multe ori, apele minerale provin din precipitaţii care au căzut în perioadă preindustrială, ele însele, la origine, fiind lipsite de urme ale unor activităţi economice cu efect poluant sau ale experienţelor nucleare desfăşurate în atmosferă.

Pentru o siguranţă sporită şi pentru a asigura o sustenabilitate pe termen lung a purităţii originare a apei minerale, natura este ajutată de om, prin obligativitatea instituirii unor perimetre de protecţie în jurul surselor de apă minerală.

În ce măsură reprezintă nitrații un indicator de puritate a apei minerale naturale?

master — Mon, 25 Sep 2023 11:29:28 +0000

În anumite cazuri, nitraţii pot reprezenta un indicator util pentru caracterizarea purității unei ape subterane. Utilizarea lor este eficientă, deci recomandată, doar pentru cazurile în care nitraţii din apa subterană îşi au originea într-o contaminare a apei cu produse chimice de la suprafaţă, provenite din activităţi agricole sau industriale.

Este cunoscut faptul că apele subterane pot conţine şi în mod natural o anumită cantitate de nitraţi, proveniţi în general din reacţia apei cu formaţiunile geologice din profunzime. Doar peste această cantitate, denumită “fond natural”, se ia de obicei în calcul o eventuală poluare a apei cu nitraţi de la suprafaţă.

Dar cum poate fi stabilit “fondul natural” al nitraţilor din apele subterane? Pentru aceasta, cercetătorii au luat în considerare mii de analize ale apelor subterane provenite din mai multe zone ale pământului. S-a stabilit astfel că și apele cu un înalt grad de puritate care își au originea în izvoare naturale apărute în zone izolate, la zeci de kilometri de orice așezare sau activitate umană (agricolă sau industrială), pot prezenta în mod natural o concentrație de nitrati de până 9 mg/l. Majoritatea studiilor întreprinse în vederea stabilirii gradului de poluare ale apelor subterane cu nitrati se raportează la aceast “fond natural”, de 9 mg/l (sau chiar 18 mg/l dupa alti specialiști). Doar la valori mai mari ale nitraţilor din apă putem vorbi despre nitrat ca indicator de puritate a apei.

Peste 95% dintre apele minerale naturale îmbuteliate au un conţinut sub valoarea “fondului natural”. Rezultă de aici că utilizarea nitratului ca indicator de puritate pentru apele minerale naturale este în mare parte nerelevantă. Acesta este unul dintre motivele principale pentru care legislaţia europeană în domeniu, nu include nitratul în cadrul indicatorilor privind puritatea originară a apei.

Notă:Atenție la o confuzie des întâlnită! În legislația și literatura americană conținutul apei in nitrați se exprimă în mg/l NO3-N (doar azotul din nitrați), spre deosebire de Europa unde se exprimă în mg/l NO3 (total nitrați). Pentru a face echivalența cu Europa, trebuie să înmulțim valorile din legislația americană cu 4,5.

Care este sursa de nitrați în alimentația zilnică?

master — Mon, 25 Sep 2023 11:29:08 +0000

Vegetalele, în special salatele şi legumele şi mai puţin fructele, pot conţine cantităţi foarte mari de nitraţi (peste 2.500 mg/kg) faţă de apa minerală naturală (conţinut mediu sub 10 mg/l). Campioana în acest sens este salata italiană rucola, urmată de spanac şi salata verde (vezi tabelul alăturat). Rezultă, spre exemplu, că o porţie mare de salată rucola (100 g) conţine echivalentul a cca. 40 de litri de apă minerală naturală, iar un piure de spanac (150 g) la fel de mulţi nitraţi cât se regăsesc în 37 litri

Aliment	Conţinut mediu Nitraţi (mg/kg)	Conţinut maxim admis* (mg/kg)
Apa minerală naturală	< 10	50
Rucola	> 4.000	6.000
Spanac	> 2.500	3.500
Salata	> 2.500	4.000
Sfecla roşie	> 2.500	–
Varza	>1.000 ÷ 2.500	–
Andive	1.000 ÷ 2.500	–
Pătrunjel	1.000 ÷ 2.500	–
Brocoli, Morcovi, Castraveți	200 ÷ 500	–
Cartofi	50 ÷ 200	–
Roşii	50 ÷ 200	–

În baza a sute de studii clinice şi epidemiologice existente, JECFA (Comitetul reunit al experţilor FAO/OMS privind aditivii alimentari) şi SCF (Comitetul Ştiinţific pentru alimente al Comunităţii Europene) propune o Cantitate Acceptabilă Zilnică (ADI) de maxim 3,7 mg/kg greutate corporală pentru nitraţi. Asta înseamnă că o persoană cu o greutate medie de 60 kg, poate consuma maxim 222 mg de nitraţi. Un consum zilnic de 400 g de vegetale conţine în medie 157 mg de nitraţi. La acesta se mai adaugă nitraţii proveniţi din carnea procesată, care însumează în jur de 50 mg/zi de persoană. Per total rezultă 207 mg/zi, cifra care ne apropie mult de doza maximă admisibilă de 222 mg/zi.

Ce putem face ca să reducem cantitatea de nitraţi din alimentaţia zilnică? În nici un caz soluţia nu vine de la apa minerală pe care o bem. Diferenţele dintre conţinutul de nitraţi al apelor minerale de pe piaţă este în medie de 2-3 mg/l, cantitate care este total nesemnificativă. Am putea însă să înlocuim o parte din zarzavaturi cu fructe, care au un conţinut de aproape 100 de ori mai mic faţă de legume, şi să reducem cantitatea de mezeluri.

În cazul nou-născuţilor şi sugarilor, care nu sunt alimentaţi cu lapte matern, situaţia este uşor alta. Principala sursă de nitraţi în hrana acestora provine din apa cu care se prepară laptele, apă care reprezintă 100% din aportul de hrană la nou-născuţi şi cca.80% la sugarii între 9-12 luni. Acesta este motivul pentru care în alimentaţia sugarilor şi a nou-născuţilor se recomandă utilizarea apelor minerale naturale plate, cu un conţinut de nitraţi mai mic de 10 mg/l (mai corect 15 mg/l conform calculelor, dacă ne raportăm la cantitatea acceptabilă zilnică de consum, amintită mai sus, de 3,7 mg/kg de greutate corporală).

Totul despre puritate și conținutul de nitrați

master — Mon, 25 Sep 2023 11:27:27 +0000

Peste 95% dintre apele minerale îmbuteliate în România au conţinutul de nitraţi sub valoarea de 10 mg/l.