La concentrațiile existente in mod obișnuit in apele subterane, NITRAȚII sau azotații (NO3-) ca atare nu sunt toxici. Este însă adevărat că aproximativ 5% din nitraţii ingeraţi se transformă prin intermediul bacteriilor din salivă şi tractului gastrointestinal în NITRIŢI (NO2-), compuşi care în anumite cantităţi pot fi toxici pentru organismul uman. Cel mai cunoscut efect negativ al nitriţilor este capacitatea acestora de a reacţiona cu hemoglobina din sânge şi de a forma methemoglobina, prezenţa acesteia reducând semnificativ transportul de oxigen din sânge către organe şi ţesuturi. Simptomele clinice ale acestei forme de intoxicare sunt colorarea pielii în albastru, oboseala cronică şi asfixierea, iar boala se denumeşte methemoglobinemie. Datorită faptului că intoxicarea se manifestă cu precădere la bebeluşi şi mai puţin la adulţi, această afecţiune a mai fost denumită “boala albastră a nou-născuţilor”.
În cazul adulţilor, cercetătorii au demonstrat şi existenţa anumitor efecte benefice ale nitraţilor din alimentaţie asupra organismului, cum ar fi prevenţia infecţiilor microbiene, reducerea hipertensiunii, a bolilor cardiovasculare şi a cancerului gastric.
În lipsa unor dovezi ştiinţifice evidente, toxicitatea nitraţilor s-a transformat practic într-o dogmă, care este din păcate promovată fără discernământ pe tot mai multe canale media. Dar ce spun studiile ştiinţifice şi reglementările organizaţiilor internaţionale asupra acestui subiect?
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS sau WHO acronimul în limba engleză) stabileşte în Ghidul privind Calitatea Apei Potabile (ediţia IV, 2011) o valoare ghid pentru conţinutul de nitraţi din apă de 50 mg/l, valoare stabilită în aşa fel încât să asigure inclusiv o protecţie asupra sugarilor în cazul unor expuneri pe termen scurt. Motivul principal care a stat la baza acestei valori a fost faptul că în conformitate cu studiile epidemiologice efectuate în întreaga lume, methemoglobinemia sau aşa zisa “boală albastră” a fost raportată doar la sugarii care locuiesc în zone în care apa potabilă are un conţinut mai mare de 50 mg/l nitraţi.
În baza a sute de studii clinice şi epidemiologice existente, JECFA (Comitetul reunit al experţilor FAO/OMS privind aditivii alimentari) şi SCF (Comitetul Ştiinţific pentru alimente al Comunităţii Europene) propune o Cantitate Acceptabilă Zilnică (ADI) de maxim 3,7 mg/kg de greutate corporală pentru nitraţi. În SUA, Agenţia pentru Protecţia Mediului (EPA) stabileşte o doză de referinţă aproape dublă, de 7 mg/kg greutate corporală pentru nitraţi, ceea ce implică o cantitate maximă acceptabilă aproape dublă, de 420 mg/zi. Rezultă astfel că pentru un nou-născut de 3 kg consumul zilnic acceptat de nitraţi este de 11,1 mg şi el creşte pană la 222 mg la un adult de 60 kg.
Toxicitatea nitraţilor din apă trebuie analizată în funcţie de vârsta consumatorului, ţinând cont de structura alimentaţiei şi greutatea corporală. În urma acestor calcule rezultă că adulţii şi copiii pot să bea fără nici un pericol pentru sănătate o apă care conţine 50 mg/l nitraţi, şi chiar uşor mai mare. În schimb, în cazul nou-născuţilor şi sugarilor criteriul de siguranţă deplină este asigurat doar de o apă cu un conţinut de nitraţi de maxim 15 mg/l.
În cazul nou-născuţilor trebuie ţinut cont şi de faptul că unele organe precum ficatul, rinichii şi stomacul nu sunt pe deplin dezvoltate. Acesta este şi motivul pentru care în unele ţări europene precum Germania şi Italia s-a stabilit o valoare mai mică, de 10 mg/l nitraţi, pentru apele minerale naturale care menţionează pe etichetă că sunt recomandate în alimentaţia sugarilor.
Peste 95% dintre apele minerale îmbuteliate în România au conţinutul de nitraţi sub valoarea de 10 mg/l.
Notă:Atenție la o confuzie des întâlnită! În legislația și literatura americană conținutul apei in nitrați se exprimă în mg/l NO3-N (doar azotul din nitrați), spre deosebire de Europa unde se exprimă în mg/l NO3 (total nitrați). Pentru a face echivalența cu Europa, trebuie să înmulțim valorile din legislația americană cu 4,5.
Leave A Comment