Moda dietei alcaline a explodat printre vedetele de la Hollywood în urmă cu câţiva ani, şi s-a răspândit rapid în toată lumea. S-a dezvoltat şi o adevărată industrie profitabilă legată de alimentaţia alcalină, în care un rol important îl are apa. Dar cum să ne procurăm “apa alcalină”? Poţi să ţi-o produci acasă, dacă achiziţionezi unele dispozitive casnice de ionizare a apei (tip Kangen) prin intermediul cărora se ridică pH-ul acesteia la valori cuprinse între 8,5÷9,5 sau cumperi apă îmbuteliată naturală sau artificială, de izvor sau de masă, dar cu pH ridicat, de obicei între 9,0÷9,4.
Aparent mecanismul este simplu şi pare logic. Dieta modernă, dominată de alimente procesate, are un caracter preponderent acid, care este transferat către organism, favorizând apariţia a tot felul de afecţiuni. Ni se spune că este suficient să bei o apă cu un pH ridicat, cu caracter alcalin (bazic) şi aceasta va contribui la neutralizarea excesului de acid din organism şi îi va readuce echilibrul. Dar lucrurile nu sunt atât de simple, şi câteodată nici măcar atât de adevărate.
În cele ce urmează nu vom aborda aspectele referitoare la cât de benefice sunt pentru sănătate apele alcaline. Există încă discuţii contradictorii între medici referitoare la acest capitol. Vom încerca însă să clarificăm ce înseamnă o apă alcalină şi care sunt calităţile care conferă unei ape o putere mai mare sau mai mică de neutralizare a unui mediu acid.
În primul rând trebuie să ştim că NU întotdeauna o apă cu pH ridicat, are o putere ridicată de neutralizare a acidului. Totul pleacă de la o confuzie între doi parametrii indicatori ce caracterizează o apă, respectiv alcalinitatea şi pH-ul.Această confuzie este întreţinută de promotorii “apelor alcaline” şi este speculată de specialiştii în marketing pentru a promova şi a vinde ape cu proprietăţi de multe ori imaginare.
Conform tratatelor de specialitate, pH-ul (potenţialul hidrogenului) reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al activităţii ionilor de hidrogen dintr-o soluţie. Unitatea de măsură a pH-ului este conventională, şi este cuprinsă între 1 şi 14. La un pH mai mic de 7, se spune că apa are un caracter acid, iar la unul mai mare de 7, apa are un caracter bazic (sau alcalin).
Spre deosebire de pH, Alcalinitatea unei soluţii apoase reprezinta capacitateaacelei soluţii de a neutraliza un acid. Alcalinitatea unei ape este conferită de concentraţia acesteia în ioni de bicarbonat (HCO3-), carbonat(CO3-2) şi hidroxid (OH-). Ea se exprimă în mg/l, sub formă de carbonat echivalent.
Alcalinitatea imprimă apei proprietatea de a se opune unei schimbări bruşte a pH-ului. Altfel spus, dacă adăugăm acid într-o apă alcalină, aceasta nu îşi va micşora imediat pH-ul. În mare, acest lucru poate fi explicat prin faptul că în primele momente carbonaţii din apă vor neutraliza acidul adăugat, astfel încât pH-ul nu va scădea decât după „consumarea” întregii cantităţi de ioni de bicarbonaţi din apă. În mod similar, dacă peste o soluţie acidă, turnăm o apă cu o alcalinitate mare, aceasta va avea tendinţa de creştere a pH-ului (neutralizare a acidului) cu atât mai rapidă cu cât cantitatea de bicarbonaţi din apă este mai mare.
Există o legatură între pH şi alcalinitate, în sensul că de obicei apele cu alcalinitate mare au pH-ul mai mare de 7. Dar acest lucru nu este obligatoriu. Există şi excepţii, şi acestea sunt reprezentate de unele ape minerale naturale, natural carbogazoase traditionale (de tip Geroldsteiner, Appolinaris, Vichy Catalan, Borsec, Poiana Negrii, Tuşnad, Vâlcele, etc). Aceste ape au un pH acid (între 5,5÷6.5), datorită prezenţei dioxidului de carbon de origine naturală, dar au şi o cantitate mare de bicarbonaţi de calciu, sodiu şi magneziu dizolvaţi în ele. Astfel, în mod aparent paradoxal, deşi au un pH acid, capacitatea acestor ape de neutralizare a acizilor este mai mare decât a apelor cu pH>9, dar slab mineralizate !!! Atenţie însă, este vorba aici doar despre ape minerale natural carbogazoase şi nu ape minerale carbogazeificate, provenite din ape plate impregnate cu CO2.
Experimental, se poate demonstra uşor, că în general, ape minerale naturaleplate cu un conţinut de bicarbonaţi peste 200 mg/l (Vichy Celestines, San Pellegrino, Evian, Borsec, Cheile Bicazului, Zizin, Dorna-Izvorul Alb, etc), în ciuda unui pH aparent scăzut (7,2÷7,6) au la rândul lor, o putere de neutralizare a acizilor mult mai mare decât a unei ape de izvor “alcaline”, cu pH-ul de 9,4, dar cu un conţinut de bicarbonaţi sub 100 mg/l.
CONCLUZII
Dacă doriţi să beţi o apă alcalină, care să deţină o putere mare de neutralizare a acizilor, citiţi analiza chimică de pe eticheta sticlei de apă. NU vă uitaţi lavaloarea pH-ului, aceasta poate fi înşelătoare. Uitaţi-vă la conţinutul apei în bicarbonaţi (HCO3-) şi alegeţi apa cu valoarea cea mai mare.
Multe ape minerale naturale româneşti, fie că sunt plate sau natural carbogazoase, au capacitatea de neutralizare a acizilor (alcalinitatea) mult mai mare decât a aşa ziselor “ape alcaline” de izvor sau ionizate artificial, cu pH-ul mai mare de 9, dar cu mineralizaţie scăzută (cantitate mică de bicarbonaţi dizolvaţi).
Ca o regulă generală, dacă sunteţi un fan al apelor minerale plate, alegeţi apele cu un conţinut de bicarbonaţi de peste 200 mg/l, iar dacă preferaţi apele minerale natural carbogazoase, pe cele cu o valoare a bicarbonaţilor mai mare ca 1000 mg/l.
Leave A Comment