Indiferent cât de mult am încerca, pur și simplu nu putem subestima rolul plasticului în viața noastră. De la recipiente cu alimente si interiorul mașinilor, până la produse precum laptopuri și smartphone-uri, plasticul poate fi găsit peste tot în viața noastră.
PET sau polietilen tereftalat este o fibră sintetică puternică, rigidă, care provine din familia polimerilor realizați cu etilen glicol și acid tereftalic. Aproape fiecare sticlă de apă din plastic de pe planeta Pământ este fabricată din PET. Dar care sunt proprietățile care îl fac un material de ambalare atât de grozav, în special pentru alimente? Pe lângă faptul că sunt ușoare, recipientele din PET nu reacționează biologic cu alimentele. În afară de aceasta, PET-ul este un produs puternic, nereactiv, economic și rezistent. Siguranța PET pentru alimente (gemuri, concentrate, ulei alimentar, oțet, etc.), băuturi (apă minerală naturală carbogazoasă, apă plată minerală plată, băuturi răcoritoare, bere, vin, lapte etc.), îngrijire personală, aplicații farmaceutice și medicale este recunoscută de autoritățile sanitare din întreaga lume.
Unul dintre cele mai mari motive pentru care PET este preferat de mulți producători este că este 100% reciclabil și extrem de durabil. Poate fi recuperat și reciclat din nou și din nou – înapoi în recipiente pentru produse de îngrijire personală – sau în fibre de covor și îmbrăcăminte, piese auto, materiale de construcții, legături industriale sau alte materiale de ambalare pentru produse non-alimentare. Ca orice ambalaj care intră în contact cu alimentele, flacoanele PET trebuie sa respecte standarde precise de producție, care prevăd limitări maxime la anumiți compuși. Daca tehnologiile folosite în reciclarea PET-ului nu sunt performante, există riscul ca ambalajul obținut sa nu respecte toate prevederile impuse. Astfel, conținutul de acetaldehida, care la PET-ul virgin este ≤ 1,5 ppm, la PET-ul reciclat poate depăși cu mult această valoare.
Pe de alta parte, industria fabricării sticlei este una energofagă – presupune costuri energetice cât și logistice foarte mari – pornind de la fabricarea acesteia până la utilizarea ei de către consumatori. Sticla este de 20 de ori mai grea și de 5 ori mai costisitoare. La un transport de produse alimentare in forma lichidă, ambalate în flacoane PET, pot fi cuprinși 19.000 litri, pe când cele ambalate in recipiente de sticlă pot ajunge la circa 11.000 litri.
Făcând o comparație a amprentei pe care și-o lasă asupra mediului diferitele materiale din care sunt confecționate ambalajele, de cele mai multe ori, plasticul are o performanță mai bună decât sticla sau metalul. Astfel, se emite mai puțin CO2 în procesul de producție al sticlelor din PET pentru băuturi decât în cazul recipientelor din sticlă, datorită unui consum mai mic de energie. S-a arătat că, dacă nu ar exista ambalaje din material plastic disponibile pentru societate și ar fi necesar recurgerea la alte materiale, consumul total de ambalaje din masa ambalajelor, emisiile de energie și GES ar crește enorm.
In plus, ambalajele din plastic nu consuma o cantitate extrem de mare de petrol.
Doar 1,5% din petrolul produs la nivel global este utilizat pentru fabricarea lor.
Pe de alta parte, ambalajele din plastic reprezintă o cantitate foarte mică din totalul amprentei de CO2 pe care o are o persoană. Fiecare persoană din Uniunea Europeană provoacă aproximativ 8,4 tone de emisii de CO2 pe an. Ambalajul contribuie doar cu o mică parte în comparație cu transportul, energia și alimentele. Mai exact, este vorba despre 0,6%.
Un alt argument ar fi ca in medie, ambalajele din plastic au devenit cu 25% mai ușoare începând cu anul 1991, atât datorită proprietăților îmbunătățite ale materialului, cât și a progreselor în tehnologia de producție și de proiectare.
Chiar și cu aceste reduceri de greutate, ambalajele din plastic îndeplinesc toate cerințele funcționale, mai ales în ceea ce privește igiena și siguranța transportului. Niciun alt material folosit pentru ambalaje nu are capacitatea, în prezent, de a realiza acest lucru. Durabilitatea și etanșabilitatea ambalajelor din material plastic protejează mărfurile de deteriorări și crește durata de valabilitate a alimentelor, prevenind irosirea acestora.
Avantajul major al PET-ului este că poate fi reciclat cu ușurință și într-o manieră în care resursele pot fi conservate. Problema cu PET este atitudinea noastră. Mai exact, modul în care îl eliminăm și lipsa unei culturi a reciclarii în rândul consumatorilor. Cu mici modificări în stilul de viață, putem reutiliza 100% din recipientele din PET. Acum, subminăm factorul de reutilizare al sticlelor PET și le aruncăm în coșurile de gunoi care ajung în depozitele de deșeuri sau, mai rău, în natura. Având în vedere longevitatea acestor produse, acestea se învârt în atmosferă timp de mai multe secole și pot perturba ecosistemele și se pot infiltra în lanțurile alimentare.
Colectarea selectivă este cel mai important demers pentru prevenirea producerii de deșeuri și prin asta înțelegem atât sortarea, repartizarea pe materiile prime ce pot fi valorificate sau reutilizate, cât și depozitarea și transportul către centrele de tratare. Astfel, acest pas contribuie semnificativ la ușurarea gestionării deșeurilor prin eficientizarea procedurilor de valorificare, reciclare sau eliminare.
Prevenirea are cea mai mare utilitate, acțiunile care au în vedere această etapă sunt cele mai puține, iar cele de eliminare cele mai întâlnite.
Din păcate, din considerente politice sau electorale, unitățile administrative teritoriale nu sunt sancționate pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor privitoare la respectarea cerintelor de protejare a mediului. Sau, în cazul în care sunt sancționați, amenzile sunt incomparabil mai mici decât cele aplicate societăților comerciale.
Colectarea separată este una dintre etapele reciclării, alături de separarea şi procesarea unora dintre componentele deşeurilor, în vederea transformării lor în produse utile. Aceasta cade în sarcina agentilor economici care ar trebui să fie atent evaluați, astfel încât sa își îndeplinească obligațiile cu privire la salubrizare, deszăpezire, semnalizare rutieră, întreținerea drumurilor publice.
Ceea ce colectarea selectivă implică însă, este răsturnarea acelor ponderi fără a schimba gradul de prioritate, astfel, ideal ar fi ca prin colectarea selectivă, procesul de eliminare să fie unul minim, iar orice implică valorificare și reutilizare să devină practici cât mai comune.
Leave A Comment